Cand esti parinte, dar nu te simti

Toti sunteti parinti, dar nu toti va asumati rolul de parinte. Chiar daca biologic aveti un copil sau mai multi, unii va opriti la atat si va considerati parinti de drept. De fapt nu sunteti chiar asa, daca nu va asumati si rolul de parinte ECHILIBRAT cu tot ceea ce inseamna el. Ajungeti sa faceti niste greseli memorabile.

  • Esti parinte, dar ai vrea ca viata ta sa nu se schimbe prea mult si sa te bucuri de toate privilegiile pe care le-ai avut inainte, fara sa iti asumi responsabilitatile care vin la pachet odata cu aparitia unui copil. Pe scurt: sa fi parinte dar sa traiesti ca un burlac. Asta daca nu ai habar ce traume poate provoca neglijarea. Sau poate ai si nu-ti pasa. E trist sa fi parinte dar sa nu te simti asa. Pentru copil e o adevarata tragedie.

 

  • Ai impresia ca odrasla este proprietatea ta si faci ceea ce vrei tu cu el sau din el. Mai intai il faci sa se simta dator si responsabil fata de tine pentru ca mai apoi sa-l manipulezi prin vinovatie, asa incat sa-ti indeplinesti tu visurile prin el, scopurile, si tot ce n-ai apucat sa realizezi tu in viata devine povara lui. Ii iei astfel dreptul la propria viata, la propriile nevoi, dorinte, visuri pe principiul ca tu sti ce e mai bine pentru el ca doar esti parinte. Da, esti parinte responsabil sa il cresti frumos pentru ca apoi sa-i oferi dreptul sa-si traiasca propria viata, nu frustrarile tale adunate sau visurile tale neimplinite.

 

  •  Il tii legat si-l faci dependent de tine din pur egoism. Faci copilul ala pentru tine, nu pentru el. Il manipulezi ca sa-ti atingi scopurile pentru ca dupa ce creste ai nevoie de el. Doar de asta l-ai facut, ca sa aiba cine te ingriji la batranete, gratis. Nu l-ai lasa pentru nimic in lume sa plece, doar l-ai facut pentru tine si nu pentru el. Trebuie sa fie acolo non stop la dispozitia ta si sa raspunda prompt tuturor cererilor tale. Ii iei dreptul la propria viata daca nu se incadreaza in tiparul tau si ai grija cand incearca sa iasa, sa ii aduci aminte cate sacrificii ai facut pentru el de-a lungul vietii, santajandu-l emotional.

 

  •  Este copilul tau, nu idolul tau. Nu l-ai facut ca sa te afirmi tu ca parinte batandu-te cu pumnul in piept ce mega super tare esti, cate strategii de parenting poti sa aplici, cum devii un expert peste noapte in tot ce tine de “meseria” de parinte si cum te apuci sa arunci cu teorii in stanga si-n dreapta. De multe ori pui pe copilul tau poveri care nu-i apartin si-l obligi sa devina geniu, sa exceleze in toate domeniile posibile iesind in evidenta prin orice, ca doar doar ti-o mai creste si tie stima de sine pe spatele bietului copil.

 

  • Copilul tau nu este aspiratorul frustrarilor tale si nici sacul tau de box pentru nervi. Daca inca mai exista parinti care cu toate teoriile astea moderne odioase si extremiste raman in extrema cealalta, care au impresia ca educatia cu parul este cea mai buna ca nu da gres, stai si gandeste-te: educi un copil sau dresezi un animal?  Pentru ca un copil sa creasca frumos are in primul rand nevoie de afectiune, si cand spun asta nu ma refer sa-l mangai cu cureaua.

 

  •  Copilul tau devine centrul universului. Al tau pentru inceput. Nimic nu mai conteaza in afara lui, nici partenerul, nici restul familiei, nici prietenii si nici chiar tu. Copilul este totul si nimic mai putin. Totul se invarte in jurul lui. Asa ai cele mai mari sanse sa cresti un inadaptat, un frustrat, un handicapat emotional, fie un hipersensibil. Pentru ca o fi centrul universului tau iar tu nu mai ai viata in afara lui, dar pentru universul real e doar un copil. Unul din miliardele de copii. Va fi probabil socat cand va afla asta si cand ceilalti nu-l vor venera cum o faci tu. Iar cei prea sensibili rezista cu greu la socuri, dar nu conteaza, tu fi multumit ca ai facut tot ce ti-a stat in putere sa-l faci sa se simta asa cel putin cat era dependent de tine, ca mai apoi Dumnezeu cu mila.

 

  • Copilul nu este o investitie pe termen lung ca un cont bancar sau o asigurare de viata. Nu este garantia ta ca parinte pentru o viata mai buna. El va avea viata lui, tu vei avea viata ta. Asta daca nu cumva ai impresia ca prin copilul tau iti mai traiesti o data viata. Este viata lui, respecta asta. Iar tu in viata ta ar fi bine sa mai ai si alte scopuri asa incat sa nu-ti sufoci copilul pana cand ii produci daune totale.

A creste si educa un copil nu este un sacrificiu, ci un privilegiu. Multi il au, putin stiu sa tina cont si sa se bucure de el impreuna cu copiii.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s