Suntem ceea ce alegem sa fim

Mai multe ne leaga sau ne despart? Pe noi oamenii in general parca mai multe ne despart decat ne leaga. Si nu pentru ca se intampla pur si simplu, ci pentru ca asa alegem. Ne este mai usor sa alegem greselile in locul faptelor bune, mai usor sa alegem resentimentele in locul sentimentelor, mai la indemana sa gasim motive de suparare si nemultumire decat de bucurie, mai usor sa vedem neajunsurile decat lucrurile pentru care sa fim recunoscatori.

Si in relatii, sau in special in relatii. Ramanem ancorati de o gresala care ne-a durut in loc sa apreciem toate celelalte momente care ne-au facut sufletul sa sara in sus de bucurie. Nici nu le mai vedem, nici nu le mai recunoastem, nici nu ni le mai amintim. Iar pentru gresala aia ii facem sa plateasca scump, crezand ca asta ne atenueaza durerea, insa o amplifica. Sa nu iertam devine o povara, nu un beneficiu.

Nu vrem sa vedem toate lectiile pe care le primim si care ne sunt folositoare, nu vrem sa invatam din ele, nu vrem sa mergem mai departe si sa evoluam. Ne consideram nedreptatiti si ne facem cu orice pret dreptate o viata-ntreaga. Uitam ca poate o lectie dura ne-a prins bine, nu suntem in stare sa privim in suflet si sa recunoastem ca poate ne-a facut mai buni, ne-a invatat ceva important, ne-a modelat. Nu, pentru ca preferam sa fim rai ca si altii sunt.

Ne umplem sufletele de venin si il imprastiem peste tot in jurul nostru batandu-ne cu pumnii-n piept ca noi avem dreptate. Insa dreptatea e relativa si fiecare o vede din unghiul lui. Traim inversunati si singuri. Si nu ne place singuri, dar nu e vina noastra ci a celor care ne-au ranit. Ce oameni naspa si nerecunoscatori. Ce viata de rahat. Suntem ceea ce gandim, ar fi bine sa nu uitam asta. Suntem ceea ce iubim. Si ceea ce alegem sa fim.

Sau… sau putem alege sa ne bucuram de ceea ce este frumos. Sa fim recunoscatori pentru lectiile primite, pentru momentele de fericire, pentru amintirile pretioase. Nu ignoram durerea pentru ca nu o uitam, dar trecem peste atunci cand alegem sa iertam. Si cand ceilalti lupta alaturi de noi, nu impotriva noastra, lupta sa lasam in urma tot ce doare si sa privim inainte increzatori. Nu ca nu va mai durea vreodata, dar stiind ca orice durere se vindeca atunci cand reusim sa iertam. Cand ceilalti ne ajuta sa iertam. Cand fiecare vrea sa schimbe in aceeasi masura in care vrea sa se schimbe.

Nu exista iertare fara confruntare. Nu poti sa treci peste atata timp cat greselile si ranile sunt acoperite si ne prefacem ca nu exista. Nu poti fara sa ti se spuna un “iarta-ma” sau sa vezi ca ii pare rau. Nu poti, doar te chinui sa poti. Nu poti sa aduni in suflet toata durerea fara sa o pui la un moment dat pe tapet si sa spui : “este aici, priviti. Isi recunoaste fiecare contributia? Eu o recunosc pe-a mea. ” Am invatat asta de la oameni mai intelepti decat mine, de la oameni mai buni decat mine si am vazut ca functioneaza perfect. Gandindu-ma la unele rani ma suprind zambind, nu plangand. Pentru ca nu mai dor, pentru ca fiecare am ales sa ne vindecam si sa ne bucuram de felul in care am reusit sa transformam un esec intr-o oportunitate.

As putea scrie mult si bine, dar nu vreau sa tin lectii ci doar sa imi aduc aminte de alegerile de care pot sa ma bucur. Grele, dureroase, frumoase, corecte sau nu, m-au modelat. Nu sunt perfecta, dar incerc sa ma iubesc asa cum sunt. Daca n-ar fi fost toate astea, n-as fi fost eu. Daca n-as fi ales sa le consider un privilegiu, as fi o frustrata. Daca n-as alege in fiecare zi sa-mi fie dragi oamenii care gresesc dar stiu sa isi indrepte greselile, n-as reusi sa ii iubesc. Daca n-as vedea taria lor poate n-as reusi sa o regasesc pe-a mea. Si daca nu m-ar fi invatat sa-mi dau voie sa am momente in care sa fiu vulnerabila poate n-as fi apreciat atat de mult curajul de-a fi sincer.  Si nu m-as putea simti iubita. Pentru ca nu iubim perfectiunea, ci ceea ce este cu adevarat autentic in noi si intre noi.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s