Hai sa ne prefacem

A fost primul joc pe care l-am invatat in viata, inca de cand eram un copil mult prea mic sa-mi mai amintesc. Cu jocul asta am crescut, prinzand regulile din mers si insusindu-mi fiecare consecinta in caz ca incalcam vreuna. Il jucam in familie, in cercul de oameni apropiati, in societate si toata lumea parea multumita, avand impresia ca asa trebuie traita viata. Exact asa, incat toata lumea pare multumita, fericita, puternica, iubitoare insa nu prea tare.

Am invatat sa spun ca sunt bine atunci cand ma doare.

Am invatat sa imi inghit lacrimile si sa le adun in suflet cand vor sa iasa.

Am invatat sa par fericita atunci cand sufeream.

Am invatat sa par indiferenta cand iubeam.

Am invatat sa tin pentru mine ce simt de teama sa nu fiu ranita.

Am invatat ca pana si cel mai cumplit cosmar trait pe viu il pot preface intr-un vis urat si lasat acolo intr-un colt al mintii pana dispare. Ca tot ce-a fost urat nu s-a intamplat cu adevarat.

Am invatat ca oamenii vor sa ma vada perfecta ca sa ma accepte.

Am invatat ca eu contez atata timp cat fac ceva pentru ceilalti.

Am invatat ca fericirea se da cu imprumut cand o sadesti in alt suflet, chiar daca nu se mai intoarce. Ca ma pot bucura doar cand ii fac fericiti pe cei din jur.

Am invatat sa tac atunci cand doare si sa plec cand simt ca incepe sa-mi fie bine.

Am invatat ca orice problema se intampla din vina mea si ca este doar treaba mea sa o rezolv.

Am invatat ca timpul le repara pe toate si nu oamenii care gresesc ar trebui sa indrepte.

Am invatat ca doar eu trebuie sa ajut si sa nu las pe nimeni sa stie vreodata ca am si eu nevoie de ajutor.

Am invatat sa par puternica si sa nu ma las doborata chiar daca pe dinauntru eram franta.

Am invatat ca ranile se acopera, nu se vindeca.

Am invatat sa ascund ce simt ca sa nu pierd ce iubesc.

Am invatat sa sacrific adevarul de dragul linistii.

Am invatat ca dreptatea e mai importanta decat pacea.

Am invatat sa nu-mi asum ca poate dispare, in uitare.

Am invatat sa lupt pentru aparente, nu pentru realitate.

Am invatat sa pastrez relatii superficiale doar ca sa nu indepartez oameni falsi.

Asa ca mine. Care pana la un moment dat credeam ca sunt ceea imi doresc eu sau altii sa fiu, fara sa incerc sa vad cine sunt cu adevarat. O prefacuta.

Periculos joc, pentru ca ai toate sansele sa nu poti sa iesi din el niciodata.

Dar cu timpul am invatat sa renunt la joc si sa am puterea de-a fi un om autentic, nu perfect. Si am descoperit ca oamenii autentici atrag oameni autentici si ii pierd din mers pe cei falsi. Si realizez ca nu pierd o comoara, ci o povara.

Advertisements

7 thoughts on “Hai sa ne prefacem

  1. Nu conteaza câte timpuri si/sau anotimpurii au trecut, pâna ai absolvit cu brio, Scoala Vietii ! Esential este sa obtii diploma si sa continui studiile. Viata Adevarata, e o scoala minunata ! Când iubesti cu-adevarat, dintre “morti” esti înviat, devii un mic copilas puternic precum “Atlas”. 🙂
    Îti doresc din inima, sarbatori fericite cu pace, liniste si fericire adevarata, draga (In)visible !

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s