Ganduri care m-au pus pe ganduri :)

Ma uitam la toti oamenii din jur, la ceea ce fac, la atitudinea lor, la impactul pe care il au, la bucuria de pe fetele lor desi fiecare are luptele lui, dramele lui, poverile lui. Pentru cateva momente le-au lasat deoparte, au ales sa se bucure, sa  fie prezenti unii langa altii, sa traiasca momentul si prezentul.

Bucuriile le impartasim cu toti, durerile doar cu oamenii speciali.

Vad oameni frumosi in jurul meu, cunoscuti sau nu. Frumosi, nu perfecti. Ii privesc si vad in fiecare ceva frumos si bun, chiar daca le cunosc sau nu si partile putin mai intunecate. Sunt cunstienta ca fiecare dintre noi le avem. Fiecare. Asta n-ar trebui sa anuleze frumusetea, desi sunt oameni setati sa vada doar raul peste tot si in fiecare. Este propria alegere de care nu ceilalti sunt de vina. Asa ne vede si Dumnezeu pana la urma: frumosi, nu perfecti. Si unici. Poate daca eram perfecti, eram trasi dupa un sablon.

Cred ca frumusetea vine in primul rand din atitudine. O atitudine corecta este cea plina de incredere. Nu increderea ca le stim pe toate si trebuie sa avem o parere despre orice, ci acea inccredere ca avem niste convingeri care sunt bune pentru noi si ne putem baza pe ele. La polul opus, neincrederea nu este foarte atragatoare.

Traim vremuri in care oamenii nu mai au incredere nici in ei, nici in ceilali. Vremuri in care multi vad doar raul din jurul lor si din oameni. Vremuri in care fiecare este pe cont propriu si pentru el. Individualismul ridicat la rang de virtute “Singuri si puternici, impotriva tuturor”. Si-apoi nu ne place si suntem scarbiti.

Sa incercam alt punct de vedere. Sa ne simtim legati de ceilalti. Sa ne simtim datori. Datori sa facem bine pentru ca asta ne ajuta in primul rand pe noi sa fim mai buni (nu, nu e Craciunul inca).

Simtul datoriei ne responsabilizeaza si ne obliga la a respecta niste limite. Nu ne plac limitele, azi toti tind spre libertate absoluta. Responsabilitatile fata de altii ne ajuta sa nu traim ca si cum totul ni se cuvine. Dar suntem datori fata de cei de langa noi sa avem atitudinea corecta si sa-i respectam. Atunci cand libertatea noastra ingradeste drepturile celuilalt si invers, se poate transforma in abuz.

Cand nu ne simtim datori fata de nimeni si nimic, lasam multe oportunitati sa treaca pe langa noi. Nu ne folosim resursele, ca le tinem acolo doar pentru noi si vremuri negre, dar ajungem sa traim mereu in vremuri negre si nu le mai facem fata. Sa fim gata sa oferim pentru ca atunci descoperim resurse nebanuite si putere de care nu credeam ca suntem capabili. Ne place sa ne consideram liberi si totusi ne punem limite cand este vorba sa-i ajutam pe altii. Nu ne implicam daca simtim ca nu suntem pregatiti si ne este rusine ca nu stim, ca doar atata putem, ca poate nu reusim. Si alegem sa facem … nimic. Dar toti pretindem ca vrem sa traim intr-o lume mai buna, insa binele sa vina mereu de la ceilalti.

Ma bucur ca vad in jurul meu exemple de oameni frumosi, buni, responsabili, Si cred ca fiecare putem gasi asemenea exemple daca suntem dispusi sa le vedem.