Aproape toata viata am functionat dupa principiul “trebuie sa…” fara sa-mi treaca prin minte ca ar fi bine sa ma iau si pe mine in calcul: daca pot, daca imi doresc, daca imi e bine. Pe principiul “eu nu contez, conteaza ce fac pentru ca altora sa le fie bine”. Nu pentru ca m-am vazut…

Asta imi spunea o prietena, bucuroasa ca roata s-a intors si “iubi” care o parasise candva pentru alta jeleste decizia luata acu’j de ani. N-am putut sa-i spun ca aia n-a fost iubire. Ca daca iubesti, vrei binele persoanei indiferent daca faci parte din acel bine sau nu. Ca daca iubesti, n-are cum sa ajunga…